Arhitectura interiorului locuintei taranesti (dedikált példány) [antikvár]

in he de prefatá Organizarea interiorului preocupare muzeografica Este aproape surprinzâtor cum unul din cele mai semnifica-tive din punct de vedare social si artistic aspecte ale vietii târâ-nesti românesti, a fost neglijat pînâ tîrziu de cotre cercetâtori. în-tr-adevâr, organizarea interioarâ a locuintelor a oprit în trecut atentia doar o unor câlâtori strâini ce au considerat-o moi aies sub specio exoticului sau a curiozitâtii, iar ceva mai tîrziu a unor doctori, medici, care în a doua jumâtate a secolului al XlX-leo si în primele doua decenii aie secolului al XX-lea s-au aplecat asu-prâ-i eu preocupâri aproape exclusiv sanitare, dîndu-ne, este odevârat, o suma de informatii utile. Trebuie sa spunem câ situaba nu este foarte diferitâ nici în alte tari aie Europei, fiind evident câ interiorul locuintei a interesat în genere mult mai putin decît arhitectura, portui sau cerámico, de pildâ. Poate câ la aceasta au contribuit pe de o parte dezinteresul manifestât în genere de etnogrdfii europeni fatâ de fenomene culturóle considerate „banale" (cele din propriile lor târi) în perioada de formare a etnografiei ca stiintâ ^ iar pe de altâ parte, neobisnuinta pînâ foarte tîrziu în zilele noastre, de a privi fenomenele etnogra- ' „Scrütorü din acea perioadâ au privit totdeauna obiceiurile propriei lor societâti drept ceva banal. Chior numai cu cincizeci de ani în urmâ, descrierea unui model cultural din Europa moderna, exceptind eventual cazul unei comunitati satesti izolate, ar fi fost considerata fot atít de nelalocul ei íntr-un tratat de etnografie, ca prezenta unui cutit de bucâtârie într-un cabinet plin cu vîrfuri de sâgeti", în Ralph Linton, The cultural background of personality, Appleton-Century-Crofts, New Yori<, edifie româneascâ îngrijitâ de Dr. V. V. Caramelea, Editura stiintifica, Bucuresti, 1968, p. 69.