Analele Banatului - Arheologie-Istorie III. [antikvár]

BANATUL UNIREA DIN 1918 La inccputul vcrii anului 1914, cercurilc coiiducätoare ale monarhiei austro-ungare s-au sträduit sä demonstrcze aliatului lor german cä situa^^ia imperiului dcvenise intolerabilä in Balcani. Intr-un lung memoriu, întocmit la Ministerul de Externe vienez çi expediat la Berlin impreiinä cu o scrisoare autografä a impära-tului Francise losif se lasa sä se inteleagä cä sosise vremea uniii räzboi preventiv împotriva Serbiei. Peste pu^in tinip, arhiducele Franz Ferdinand, moçtenitorul tronului, isi anunfase prezenfa la desfâçurarea manevrelor militare care fuseserä prográmate în acel an în Bosnia. în acele zile, în Serbia se comemora implinirea a 525 de ani de la batalia de la Kossovo. La 15 iunie 1389, Lazar, farul Serbiei, fusese înfrânt, în pofida rezistentei sale legendäre. Pentru sârbi începuserâ ani grei de aservire otomana. Prezen}:a în zona a înaltului demnitar austriac în acele niomente era consideratä ca o demonstra^ie de fortä si un afront national. Câjiva tineri nationaliçti bosnieci au hotârât sä raspundâ printr-un atentat. Acesta a avut loc în ziua de 28 iunie în oraçul Sarajevo. Dupä o primä tentativa ncreuçitâ a lui N. Cabrinovici,Franz Ferdinand so}ia sa Sofia au fost asasinafi câteva minute mai târziu cu doua focuri de revolver Irase de Gavrilo Princip. Deçi arhiducele nu era prea iubit la Viena §i mai aies la Budapesta, datoritä proiectelor sale reformatoare privind imperiul, moartea lui a surescitat opinia publicä din monarhia dunäreanä. O mare parte a presei a initiât o intensä campanie contra Serbiei §i chiar a Rusiei pe rare o considera autoarea moralä a atentatului. in noile împrejurâri, diplomacia vienezä condusä de contele Leopold von Berchtald a fäcut tot ce i-a stat în putinjä sä ob^inä deplinul acord al Germaniei wiihelmiene pentni ,,un mars triumfal" asupra Belgradului, consideränd cä situafia intcrnationalä era prielnicä Puterilor Centrale. Doar contele Tisza István, premierül Ungariei, çi-a manifestai — pânâ la 14 iulie — 0 oarecare rezervä fafä de pornirea Ballplatzului, temandu-se de urmä-rile unei masuri precipitate. Treptat, rezisten{;a sa a încetat. Adept-ii politicii räz-boinice l-au înduplecat sä aprobé política de mänä forte faj-á de sârbi. Actiunea parea simplâ, deoarece se conta pe faptul cä Rusia nu era íncá pregätitä çi nu arma .sä actioneze. Ca .si în 1908 — 1909 se spera cä, datoritä sprijinului Berlinului, aceasla va fi intiniidatâ çi constrânsâ sä cedeze. A unnat apoi, la 23 iulie, nota diplomaties cu caracter ultimativ prezentatä guvernului de la Belgrad de catre ambasadoiul Gie.sl von Gieslingen. Pretcnt.iile nionarliici dunärene crau concepute intr-o manierfi care obliga oricc stat sä le rcspingä, dacä voia sâ-çi päslreze onoarea si independentö. Serbia a incereat sn evite conflictul, dar coneesiile sale, precuin si