Bucuresti [antikvár]

Al treilea ochi eorge Cálinescu, el insuji pasional de fotografíe, spunea ca tolentul fotogrcfului este oidoma celui al pescarului : cu cit mai rudimentora unealta, cu cit mai mare iscusin(a, rábdarea, discre^ia 5Í tácerea, cu atit mai mare harul. Nu jtlu cit de sofistícate sint aparatele cu core lucreazá Hedy Löffier. Dar cunosc artista. Are ochi. O acuítate a retíneí ror intiiníta, o sensíbílítate a spírítului de observatíe cum nu le este dot decit celor hárázíti de natura sa vada tot ceea ce vád cellaltí semeni a! lor, dar 5! ceva in plus, ceva esen<íal, care adeseori scapá chiar privirii atente. Cunoscindu-i arta, a? cuteza sá afirm ca Hedy Löffier posedá un „al treilea ochi", propriu tuturor artiftilor autentici. Avem nevoie de ochiul unor astfel de oameni pen-tru a descoperi dimensiunea emotionalá a lucrurilor, mi^carea ce ne-a scápat, culoarea pe care n-am sur-prins-o, tonolitatea neperceputa de privirea noastrá, adeseori preo fugará, asupra vie^ii. in cazul lui Hedy Löffier acest „al treilea ochi" nu este doar obiectivul aparatului sáu fotografíe. Deoarece, in spatele aces-tuía, este o minte iscusitá, adeseori pNná de candorí odolescentíne, denotind prospetimea, íngenuítatea, pu-rítatea ;í curíozítatea copíluluí. Un ochi vrájít, stápin pe fracííunea ínfínitezimalá de tímp cind virful arátáto-rului primeóte ordinul mintal de a apása pe declan?ator. Un declic moi scurt de o sutá de ori decit clipa, ?! ochiul artistei a rejinut ceea ce ne este rezervot sá vedem ulterior - imagini de surprizá din mereu inedi-tul spectacol al vietii. De asta data, spectacolul fotografíe dat de Hedy LöKler se cheamá Bucurejtí. Un ora? al cáruí nume vine de la cuvintul „bucuríe", traducind drogostea de viafá, bucuría de a trái. Un foto-verité de cursa lunga, care infá^íjeazá nu numaí via^a unui ora?, el ií dezvá-luíe starea de spirit, amploarea de vasto comunitate umaná, cu o identitate propríe un inímitabil specific. Un oro? care, in 1959, abia a „Tmplinit" o jumátate de mileniu de existentá atestatá documentar, deci un ora? relativ tinár, dar tocmai oceastá caracteristicá i! .dá Bucure^tiului particularitátile cele mai elocvente : tine-retea, prospelimea, noutatea, !neditul. Dar a descrie tinere^eo unei metropole de peste douá milioane de locuitori nu este citu?i de pu^in un lucru u;or. Deoarece tineretea nu este o virstá, ci o stare de spirit, o prospe^ime ?! un avint al idealurilor. A$a cum spunea George Enescu, virsta ifi brázdeáző chipul, dar nu 5i sufletul, atunci cind reu?e?ti sa-Ji pástrezi intacte idealurile. Or, Bucure?tiul, cu tóate cá are o vírstá ce poate fi socotitá respectabilá — fárá a fi matusalemícá - n-a dus niciodato ?i nu duce lipsá de idealuri. 5ansa o fácut CO acest ora? - pe core Hedy Löffier, cu apa-rotui el de filmot, ni-l aratá prin tot ce ore mai reprezentatív — sá nu poatá ímbátrini. Este un „defect congenital" al copitalei Romániei socialiste. Desigur, ín anii de demult, dar nu atit de indepártaíi, incit amin-tirea lor so se fi ?ters din memoria celor mai virstnici bucure?ten!, anumite fenomene de imbátrinire - adeseori premature ?i nejustificate - se produseserá. Ora?ul a suportat insá o curá energicó de geriatrie ?i asta face ca, astázi, optzeci la sutá din bucure?teni sá locuiascá in noile carliere ?i complexe de locuinte ridicate in ultimele douo decenii. Unde sinl faimoosele mohalaie de altódatá, otit de „pitore?ti" prin bolcanismul lor ce parea incurabil, ca o damna(iune primógena, ori ca un trist blazon al inechitá^ilor sociale din anil cind Bucu-