Feronerie Veche Romaneasca [antikvár]

MESTESUGUL FIERULUI !N DACIATracii din cetatea carpaticâ, din valea Dunârll si de pe târmul dobrogean al Mârii Negre au început sa cunoascâ fierui pe la jumâtatea sec. XII î.e.n. Pornit din imperiul hititilor între marea Caspicâ si podisul Anatoliei noul meçtesug înaintase treptat, pe de o parte spre Egipt si nordul Africii, pe de altâ parte spre Europa de sud si céntrala. Obiec-tele de fier si procedeele tehnice pentru confectio-narea lor au ajuns astfel în spatiul carpato-dunârean, fie pe calea de legâturâ din nordul mârii Negre, fie dinspre Grecia si Italia, fie, în sfîrsit, dinspre nord-vest, din Austria, unde descoperirile de la Hallstatt marcheazâ pînâ astâzi începutui primei faze a noü metalurgii pe continentui nostru. Dar indiferent de drumurile folosite abia dupa 800 î.e.n. minele de fier de pe teritoriul târii noastre au cunoscut o exploatare mai sistemática, marcînd ínceputurile unei noi etape istorice. Din aceastâ perioadâ s-au identificar în râsâritui Transilvaniei, la Doboseni (raionul Odorhei), doua cuptoare de topit minereu, circulare, cu diametrui bazei de 80 90 cm si înâltimea de 60100 cm, aidoma celor utilízate, în aceeasi epocâ, si în alte parti aie Europei. Zgura, cârbunii si un dise de ceramicâ prin care se introducea capâtui foalelor de mînâ pentru activarea focului, aratâ, pînâ astâzi, activitatea fierarilor din Transilvania, cu 78 secóle î.e.n. O data cu jumâtatea sec. V î.e.n. începe la noi a doua etapâ a fierului. Cu ajutorul uneltelor din acest metal, mult mai tare decît tot ceea ce fusese cunoscut pînâ atunci, dacii, pe care Herodot i-a socotit cei mai viteji si mai cinstiti dintre traci , au créât treptat o remarcabilâ civilizatie, tot mai amplu dezvâluitâ de sâpâturile ultimului deceniu si jumâtate. Importante fortificatii din blocuri de calcar prinse între ele cu bîrne de lemn într-un sistem caracteristic numit, pe drept, opus daci-cum , închizînd întreaga zonâ a muntilor Orâstie, unde se afia si capitala, Sarmizegetusa ; sanctuareretunde sau patrulatere cu colonade de andezit; locuinte de lemn pe socluri de piatrá, cu si fárá pridvor, cu stilpi frumos crestati ; conducte si cisterne de apa; numeroase coase, seceri, sape, tírnicoape ; brázdare de plug de tip dacic, osebite de cele elenistice, romane sau celtice ; risnite de mácinat cereale ; unelte de duigherie si fierarie ; ceramics obisnulta, Tmplinind nevoile traiului si píese de lux ornamentare si colorate ; vase si podoabe de aur 5Í argint maiestrit lúcrate tóate stau astazi marturie a civillzatiei si culturii dacilor, al caror rol a fost fundamental In formarea poporului román.') Progresul vletii materiale ín care uneltele de fier au avut o contributie de seamá a adus dupa sine si prefacerea societátii, diferentierea íntre frunta?! (pileati), stapini ai paminturilor si ai mine-lor si oamenii de rínd (comati); o data cu aceasta impartiré s-a constituit 5Í statul dac. Sub Burebista, cel dintii si cel mai puternic dintre regii cíti au stápínit ín Tracia , contemperan cu Cezar, si a doua oará sub Decebal regele erou (87106 e.n.), dacii devin o putere europeaná. Romanii íi supun numai dupa decenii de luptá, íncheiate prin douá síngeroase razboaie (101102 si 105106 e.n.).In lumea dacicá, metalurgia fierului afost bine cunos-cuta. Minereurile s-au seos cam din aceleasi locuri unde, ulterior, au functionat ?i minele romane: atelierele de prelucrare au fost numeroase, identifícate ín mai multe punete, la Grádistea Muncelului ín apropierea cetatii (70 diferite unelte), línga Sarmizegetusa (400 obiecte), sau la Poiana, in Moldova (datind mai ales din sec. I í.e.n. I e.n.). Fáurarii au lucrat unelte agricole si gospodáresti (seceri, coase, coscare, sape, topoare, securi, sápoaie, greble), instrumente de duigherie, materiale pentru constructii (cuie, piroane, balamale si tinte), arme (pumnale curbe, sábii drepte sau curbe, vírfuri de ságeti 5Í de lanci) 5Í, evident, sculele necesare fieráriei: nicovale, clejti de felurite márimi, cu mínere alungite, potrivite pentru apu-catul metalului ínrosit ín foc, ciocane, barcase, pile, crestátoare, priboiuri, nituitoare, dintuitoare.