Bővebb ismertető
SÄPÄTURILE ARHEOLOGICE DE LA COLDÄU (jud. Bistrita-Näsäud)
In capátul estic al comunei Coldäu, cu circa 3 km inainte de localitatea Beclean, §oseaua Dej—Beclean coboarä bruse o diferentó de nivel de apro-ximativ 20 m, trecind de pe un promontoriu-platou; in lunca joasä a Some-suluj Mare. Promontoriul, märginit spre nord de amintita §osea, iar spre \'est de marginea räsäriteanä a Coldáului, ínainteazá in sensul axului säu lung in lunca, terminindu-se, spre sud, cu o räpä extrem de abrupta, inalta de 15—18 m. Botul promontoriului se etajeazä in douä platouri, despärtite printr-o väioagä adincä prin care iircä, pina astäzi, un drum de acces dinspre lunca riului (fig. 1). Platóul mai mare (?i cu 3—4 m mai inalt), cu dimensiunile máxime de 350X130 m, poartä numele de „Varbä"!.
Tot terenul descris a fost folosit drept päsune §i — poate tocmai din aceastä cauzä — n-a constituit nicicind obiectul vreunei cercetäri arheologice, desi din diverse alte punete din botárul comunei Coldäu erau sem-nalate numeroase urme antice®. Toponimicul (in varianta „Vár"=„Ce-tate") ii era insä cunoscut lui M. Roska (pe baza vechilor insemnäri ale lui L. Kővári si J. Könyöki), care §i propusese, de altfei, verificarea lul^.
In toamna anului 1967 iC.A.P. Coldäu a hotárit includerea suprafetei promontoriului in circuitul agricol, drept care terenul aflat la sud de sosea (vezi fig. 1) a fost arat la mare adíncime (45—50 on). O trecere intimplatoare prin partea locului ne-a atras atentia lasoapra xmei fisii ro§ii-singerii, lunga de circa 180 m si latä de vreo 12 m, ce marginea aproxi-mativ jumätatea laturii nordice a platoului „Varba". Fisia respectiva era compusa din bulgäri mari, informi, de zgurá sticloasä, rezultati dintr-o calcinare extrem de puternicá a solului, la temperatura punctului de vitri-fiere. Ace§ti bulgäri, de consistente cärämkii arse, zäcuserä imediat sub covorul de iarbä.
In fata fisiei de bulgäri vitrlfiati (respectiv, imediat la nord de ea) terenul cade in pantä, conturindu-se traseul prelung al unui i?ant (vezi
1 De la maghiar. (A) várba = (In) cetate.
2 M. Roska, ErdRep, p. 300—301, nr. 45 (cu bibliografía); M. Rusu, in Apulum, VI, 1967, p. 85 sqq.
ä M. Roska, op. cit., p. 301.