Arta Populara din Mehedinti [antikvár]

Cuvint ínainte o noua lucrare, tiparitâ sub egida Comitetului judefean de culturó çi educafie socia-lista, prin Centrul judefean de índrumaie a creafiei populare a tnl^cárií artistice de masá Mehedinfi, se adauga prestigioaselor aparitü éditoriale din ultima vreme, care conligu-reazá un amplu program de valoiiíicare a tradipilor cultural-artistice ale judef-ului nostru. Cunoa^terea çj prefuirea caiatelor nebanuite ale acestui íilon de aur al spirituaUtafii mebedinfene se constituie pentru nal intr-un responsabil demers ideologic $i estetic, menit o ne íacilita intrarea m rezonantâ a inovafiei cu ínsemnele perene ale tradifiei. Actualitatea continua, neistovita forfá de iradiere ideatica ?i emofionala a tradifiei se realizeaza, deci, atít prin valoarea intrínseca a creatiilor puse in concordanfa cu dátele deíinitorii ale sensibilltátii moderne, clt çi prin luncponalitatea de catalizator al genezei unor noi opere artistice viabile. „Arta populará din Mehedinfi" vine sa întregeascâ viziunea noastrâ asupra unui leno-men eu imemorabile sorginfi, subliniind prin lorfa de argumentafie a contribufiilor incluse in sumarul dens, echilibrat, al tipariturii, iabuloasele disponibilitâti artistice aie at'itor gene-rafii de creatori populari. Prin trasaturile sale deíinitorii „Arta populara din Mehedinfi" se integreazâ marii arii etnograiice române^ti, deoarece acest judef conserva Incâ din vîrsta revoluta a lemnului comori de simfire româneasca exprimate In arta me^tefjugirii lemnului, a cerámica, a poitului popular, ca çi a casei de locuit. „Arta populará din Mehedinfi" interpreteaza dintr-o perspectiva riguros ?ii/nf/ijcâ un bogat material documentar, de unde çi nótele persónate ale generalizârilot propice çi nenu-mâratele elemente inedite aie exegezelor. Cele cinci capitale aie carfii — „Arhitectura populará", „Portul popular", „Cerámico", „Textile de casa", „Interiorui locuinfei forâne^ti" — acopera, in buna masura, un complex domeniu de cercetare, convertindu-se, in cele din urma, Intr-o izbutita, patrunzatoare sinteza, ce atesta pasiunea 5/ solida íormafie intelectualâ a autorilor. întroducere Dr. Paul PETRESCU Pavel CIOBANU Locurile de ínfráfire a Carpafilor cu Balcanii, acolo unde ultima arcuire spectaculara a mâretului nostru lant muntos întîlneçte Dunârea la Fertile de Fier, azi „Fertile luminii", adápos-tesc unul din cele mai pitoreçti tinuturi ale României, MEHEDINJIUL. Fe o harta fizicá a Europei se poate lesne observa cá Mehedintiul ocupa fundul adíncului golf al Cimpiei Romane, prinsa intre ínaltimile Carpatilor, la nord, çi a Balcanilor, la sud, avînd drept ax cursul strâvechiului Istru. Aici, la extremitatea vesticâ a vechii Tari Româneçti, dar în inima unci vaste arii etnografice ce aduna în jurul imensului nod muntos al Jarcului, Godeanului çi Retezatului marile tinuturi româneçti aie Hunedoarei, Banatului, Timocului çi Olteniei, s-a pâstrat çi s-a dezvoltat o cultura populara, a cârei obirçie o descifrara coborînd în milenii de viatâ. La adapostul muntelui çi al marilor codrl ce se întindeau pînâ departe, în cîmpie, unin-du-se cu codrii Vlâsiei de dincolo de Oit, departe de drumurile obiçnuite aie noroadelor pradalnice, ce preferau câile bâtute aie cîmpiei din estul Târii Româneçti, fâcînd legâtura cu stepele nord-pontice, care îi conduceau înspre bogâtiile rîvnite aie strâlucitoarelor cetâti bizan-tine — Mehedintiul a ramas pînâ tîrziu un tinut izolat, în care au dâinuit çi mai dâinuie încâ elemente strâvechi de artâ populara. Zona etnográfica deosebit de interesantâ çi variatë, Mehedintiul a générât în cadrul spiritualîtatii româneçti cîteva trâsâturi distinctive, originale, determinate de existenta unor factori istorico-geografici specifici. 1. La miazanoapte strajuiesc muntii modejti ai Mehedintiului, cicatrizati de vechile arsuri (curaturi) 5Í de nenumarate potecl care coboara in valea Cernei, amintindu-ne de stator-nicele legaturi cu Banatul. Trecatorile de pe valea Ar^asca sau Tesnea, paienjeniiul de poteci, „patraule" cum li se mai spune local, croite de graniceri pentru patrulari, apoi viata stabila la conace, ne dovedesc ca muntele a fost din totdeauna. In ciuda aparentelor, nu un element despartitor, ci unul unificator, adunind in poienile 5Í vaile sale pe oamenii mai multor tinuturi.