Cetatea soarelui [antikvár]

DIMINEATA EGALILOR Sebastian puné creionul cu apárátoare de argint peste fiiele corectate migálos, trage mai aproape cea§ca o acoperá cu palma. Localul e scáldat intr-o luminá fara transparen^e. Defilarea celor fláminzi grábi^i s-a in-cheiat; acestia dispar totdeauna odatá cu felurile dietetice ín alb §i galben : ouá cu mámáligutá, mámáligu|á cu brinzá, ouá cu brínzá. In urma lor, pe mesele opace au rámás amprentele ínsumate ale celor care, fárá sá se cu-noascá, s-au perindat, se perindá ín fiecare zi, cu aceleasi gesturi, cu acelea§i preferin^e, amprentele unuia peste ale celuilalt, amprentele de azi peste cele de ieri, de sáptá-mina trecutá. Pe cei rámáéi Sebastian íi vede fárá sá-i priveascá. In fa^a lui trebuie sá fie tinára cu plete lungi de un blond fárá soare. O ínso^e§te, desigur, tínárul cu aer de pastor. Aláturi, fárá índoialá, cele trei eleve de §coalá. Lipsite de griji, cu servietele zvirlite la picioarele mesei, aduná mereu capetele inexpresive — ochi prea mari si lipsi^i de tainá, guri prea mobile, chicoteli fárá sfírsit —, formind un fel de floare bizará, de un farmec rebel. O masá mai la dreapta, perechea de bátríni. Isi degustá, ín tácere, ea sucul de fructe, el porfia de fri§cá. Sebastian ridicá privi-rea de pe hírtiile ráspindite pe masa lui. Nu rezistá inso-litei reprezenta^ii a celor doi. Párul ei, ondulat cu pedan-terie, bate in indigó, rochia ii coboará de-a lungul gambei, o po§etá cu pielea obositá expirá pe masá. El cláde^te dárimá, cu linguri^a, constructii de vis. Fri§ca ia forme stranii, de o grazié molaticá, deoarece nu-1 ascultá fárá