Chantecler [antikvár]

PREFATÁNeavind o importantá prea mare pentru cercetátorul preocupat nu de biográfia scriitorilor, ci de analiza estetica si de formularea unei judecáti de valoare la adresa operei, istoria crearii si punerii ín scenS a piesei Chantecler prezintá ínsa interes ca o confirmare a adevarului ca nici viata autorilor de mare succes, rásfátati de public, nu-i lipsita de deceptii si de esecuri amare. Si cazul lucrárii de care ne ocupám este cu atit mai semnificativ in acest sens cu cit succesul de care s-a bucurat Edmond Rostand isi gáseste explicatia nu numai ín talcntul sáu si ín dáruirea cu care se abandona efortului de creatie, cít si faptului cá teatru 1 sáu optimist si neoromantic a adus, la vre-mea sa, cuvenita variatie stenicá íntr-un repertoriu aproape invadat de piese sumbre, naturaüste.Rostand a lucrat la Chantecler aproape zece ani. Márturisea mai tirziu cá imaginea de la care a pornit aceastá opera este cea cít se poate de modestá a unei curti ínsorite, pliná de orátánii. Afirmatia meritá retinutá, deoarece caracterizeaza universul inspiratiei sale: familiar, oarecum mic-burghez, evitínd natura primitivá si ínfricosá-toare in favoarea celei prelucrate si domesticite. In ianuarie 1904 piesa era aproape terminatá. Rostand fácuse deja ample lecturi din textul ei in fata actorului Constant Coquelin, cáruia urma sá-i fie íncredin{,at rolul principal, si a lui Hertz, directorul teatrului Porié Saini-Martin, unde fusese jucat si Cyrano. Starea sánátátii íl ímpie-dicá ínsa o vreme pe Rostand sá dea piesei forma definitiva. In tot acest rástimp, poetul este hártuit in presá de mici atacuri sau de observajii insidioase. Montarea piesei este apói intírziatá de un lung turnéu ín America al lui Coquelin (iunie 1905), care, la íntoarcere, se ímbóTnáve§te. Cum actorul se afla totusi in posesia rolului, dupá ínsa'náto^irea sa, directorul Hertz anuntá reprezentarea piesei ín stagiunea 1906 1907. íntre timp, Rostand se ímbolnáveste §i are