Chirurgie infantila si ortopedie [antikvár]

INTRODUCERE Chirurgia copilului este una dintre ramurile chirurgiei care s-a indivi-dualizat abia în secolul trecut, dar care din cauza lipsei de cuno§tin|;e în domeniul reanimârii, precum §i datorita imperfectei cunoaçteri a particu-laritafilor fiziologice çi fiziopatologice a copilului, multa vreme nu s-a putut dezvolta. Abia odata cu progresele realizate în domeniul anesteziei çi reanimârii, precum çi dupa o mai buna cunoaçtere a reactivita'fii copilului faj;â de actul operator, chirurgia vîrstei copiláriei a devenit o mare chirurgie a celor mici. în aceastâ privin^â, începuturile celui de al IV-lea deceniu al secolului nostru constituie o piatrâ de hotar. în aceastâ epocâ s-au frînt bariere care erau considerate de netrecut ; au fost încununate cu succes interven^ii de mare anvergurâ la copiii nou-nâscu];i, suferind de malforma];ii eongenitale, considerate pînâ la aceastâ epocâ incompatibile cu viata. OBIECTUL ÇI PARTICULARITÂJILE CHIRURGIEI INFANTILE Este util a se preciza care au fost cauzele care au impus separarea acestei specialitâfi din cadrul chirurgiei generale. Se pune întrebarea daca exista oare o patologie chirurgicalä proprie copiláriei sau numai considérente de ordin dimensional a bolnavilor, au dus la individualizarea acestei specialitâfi. Fârâ îndoialâ criteriile de ordin dimensional nu ar fi putut determina desprinderea acestei specialitä];i de chirurgia generalá. Aceasta a fost dictatâ de aspectele diferite pe care patologia chirurgicalä a copilului le îmbracâ. Astfel, în momentul de fa];â, principalele preocupâri ale disciplinei sînt con-stituite de studiul çi tratamentul diferitelor malforma|;ii eongenitale. Alâturi de aceastâ preocupare, chirurgia copilului cuprinde toate aspectele legate de patologia chirurgicalä dobînditâ pentru o anumitâ perioadâ de vîrstâ, perioadâ în care leziunile sînt privite prin prisma unui element non, element care lipseçte în patologia chirurgicalä a adulfilor çi care este în mâsurâ sâ impunä o anumitâ conduitâ ; este vorba despre creçterea si dezvoltarea organismului. Organismul în dezvoltare are un fel propriu de a râspunde anumitor boli, are o rezisten^â particularâ, impusâ de insuficienta dezvoltare a unor organe, de rezervele foarte limítate çi de capacitatea uneori foarte redusâ de a sus|;ine un efort care îi este solicitât. Toate acestea sînt în mare parte expresia faptului câ însuçi procesul de dezvoltare, de