Ciucurencu [antikvár]

Sintezâ între vibratia liricâ a culorii §i ideea descoperitâ în sensul profund al lucrurilor, pictura lui Ciucurencu se desfâ§oarâ în melodii cromatica ample care proslâvesc frumusetea naturii ce ne încon-jurâ, demnitatea simplâ a omului contemporan, dinamismul viefii. Artistul a dat un accent personal traditiei coloristice romîne§ti care, începînd eu frescele din nordul Moldovei, a strabâtut istoria artei noastre, pâstrîndu-§i la Luchian, Tonitza, Çirato, Petrajcu, Pallady, Ghia^â, intensitatea §i adîncimea. încâ de la începuturile ei, eu mai bine de trei decenii în urmâ, pictura lui a fost remarcatâ pentru virtufile sale deosebite. Tonitza, artist cu mare capacitate de intelegere a fenomenului creafiei, critic cultivât §i exigent, seria în crónica salonului din 1932 : « Alexandra Ciucurencu se prezintâ eu doua panouri impresionante prin sentimentul înalt, impresionante prin simfoni-zarea picturalâ a ansamblului — admirabil adecuatâ subiectelor — , impresionante prin pretiozitatea materiei utilízate, pretiozitate ce se contope§te într-un tot de o grava gi plinâ de reculegere armonie. Aceste doua panouri sînt, incontestabil, cele mai serioase compozitii aie Salonului actual ». De atunci, pînzele sale au confirmât eu tot mai multa strâlucire aprecierea lui Tonitza ; ele au purtat întotdeauna amprenta puternicei personalitâti a picto-rului. Recunofti eu ujurinîâ acea puritate coloristicâ a maestrului care §tie sa dea multiplelor înfâti§âri aie vietii elan §i forjâ. Ciucurencu este unul dintre creatorii compozijiei tematice în pictura noastrâ noua. Dramatismul viziunii este sugerat în aceste tablouri, fie prin-tr-o organizare dinamicâ a lucrârii, fie prin folosirea unei game grave în care (ca în impresionantul Epilog al rascoalelor) pâtrund accente tragice de luminâ. Artistul î§i mârturisea cîndva încrederea în posibilitâtile paletei luminoase de a construí imagini dramatice. Referindu-se la Luchian §i la Van Gogh, el justifica efortul de a realiza, cu sprijinul unui colorism incandescent, o pictura de idei. Ana Ipatescu, de pildâ, e compusâ în tonalitâ^i majore care nu ocolesc galbenul fierbinte ; §i, totugi, tensiunea dramaticâ a momentului e reliefatâ eu putere. O comunica acel coral de cápete care înconjurâ figura eroinei. O comunica expresia concentratâ de pe chipurile revolufionarilor, gestul simplu al Anei Ipâtescu, ochii adînci, gura întredeschisâ într-un strigât de luptâ.