Dezorient Expres [antikvár]

Andrei Cornea Tribuí pedepsit - Expozi^ie de sculpturá din lemne de Mircea Román Imaginati-vá ma! multe mobile vechi, confectionate din scinduri bátute ín cuie de lemn. Sunt putin sau deloc functionale; záceau pina nu demult intr-o magazie - uitate, práfuite, sparte pe alocuri, dezmernbrate. Deodatá, au prins viatá, sau - stiu eu - mai curínd o viatá misterioasá le-a cuprins pe ele, asa cum o raza de soare, intrínd pe neasteptate prin fereastrá, transfigureazá subit lucrurile familiare dintr-o odaie. Lemnul a prins sá se umanizeze: dulapurile au rodit picioare sau gambe si brate au crescut la subsorile scindurilor. Cápete chiar, cu píete lemnoase, grele, cu prlvíri fixe, intepenite inca, s-au inaltat totusi, iar spinári lungi, incovoiate inca, au mládiat sipcile. Un trib de oameni-mobile, (exista printre ei chiar si un om-barcá prins undeva, nu departe, de un ponton dezafectat pe Tamisa) era, asadar, pe cale de formare, pe masurá ce viata aceea, insuflatá de undeva din afará, incercá sá pátrundá deplin in máruntaiele esadofajelor lor de scinduri bátute cu cuie de lemn. Cind, deodatá, se produse o catastrofá: o explozie lovi aceastá viatá in cumpáná, formatá fragmentar, aflatá in prag de eliberare din strinsoarea materialului. Trupuri neincheiate au fost proiectate pe pereti, áltele zac rásturnate, pe áltele le vezi descompletate, mem- brele pierdute au cázut aláturi, trupurile au fost retezate; acum, ránite, singerinde, ele se deschid adinc, asemenea unor pilnii fárá destinatie. Asa fu hotarit: Tranzitia de la neanimat la animat, de la lemn la carne, de la mobilá la umanitate, de la servitute la líbertate sá fie stopatá, iar rámásita tribului omaenilor-mobilá sá fie rástignitá íntr-o sala, printre tevi si pilnii mari de aerisire. Ca sá stea acolo incremenitá si sá fie spre invátátura si spre aducerea aminte, ca un fel de «Promete! inlántuiti» ai neamului lor de lemn (care a indráznit sá-si aducá aminte cá ín limba vechilor greci cuvintul pen- tru «lemn» inseamná si «materie»); ca sá se vadá ce-i poate astepta pe toti care sperá prea mult, vor prea mult si incearcá prea mult, imprudenti la culme si uitínd cá zeii sint gelosi Andrei Cornea (translated by Richard Davies) John McEwen Mircea Roman: LA ZID Mircea Roman este unul dintre putinii care au cistigat Marele premiu pentru sculpturá al Trienalei de sculpturá de la Osaka, Japonia, eel mai mare premiu de acest fei din lume. In Anglia, unde locuieste din 1992 cind a cistigat prestigiosul premiu Delfina, este probabil cunoscut cel mai bine pentru lucrarea «Omul-Barcä» - ofigurá monumentalá orizontalá ce pare a se lupta pentru a se elibera, lucrare fixatá pe un ponton pe Tamisa, astfel incít se ineacá si reinvie in fiecare zi odatá cu fluxul si refluxul. Am scris o recenzie despre aceastá lucrare pentru ziarul national britanic The Sunday Telegraph si am avut plácerea de a o láuda in contrast cu sculpturile achizitionate de la cei mai remarcanti artisti britanici contemporani pentru suma de 1 miliard de lire sterline, asezate