Dictionar de buzunar Roman-Italian [antikvár]

PREFATA Aseiiieuea celorlalte dictionare de buzuiiar pe care líditura §tiin-tifica le-a piiblicat, çi eel de fatâ se adreseazâ eu precâdere începâ-torilor. Date fiind finalitatea çi proportiile, voluinul de fatâ înregistreazâ îndeosebi cuvintele expresiile eu o mare freeventâ. Au fost selec-tate în primul rînd cuvintele din fondiil principal al limbii române, dar alâturi de ele, s-au lucrat acei termeni care în ultima vreme §i-au gâsit o întrebuintare aproape cotidiana în terminología política, tehnicâ, beletristicâ etc. Deçi categoría cuvíntelor arhaice §í învechite a fost, în general, exclusa, díntre acestea figureazâ aeele cuvínte care se întîlnesc des în literatura romana clasica. Ordínea de ínregístrare a cuvíntelor este cea alfabética, necesí-tatá aproape fíresc de proportííle §í profilul lucraríí. Coresponden-tele ítalíene au marcat accentul grafíc conform regulílor ortografiee cúrente ale límbíí ítalíene, íar accentul toníc este índícat príntr-un punct situât sub vocala purtátoare de accent. în cazuríle în care exista dublá grafíe ea a fost înregistratâ astfel : ex. rctoilc — re(t)torico (paranteza arâtînd cá un t poate lípsí). Daca pentru un acelaçi termen románese exista mai multe eclií-valente în italiana, díntre acestea sínt înregistrate cele mai frec-veute. Ordínea ecliivalentelor italienefti este cea a frecventeí, chíar ,'jí atunci cínd unul díntre ele are o etimologíe comuna cu cuvíntul románese (ex. : proprielâreasâ este tradus mai ínííi cu padrona di casa §i apoí cu proprictaria). Íu cazul (foarte rar) al siuonímelor loarte apropíate, íntre ele a fost pusâ virgula (,) ; în tóate celelalte cazurí (de sínoníniíe aproxímatíva, de diferenta de frecventá sau de sferá de folosínta) ele au fost separate prín punct çî vírgula. Pentru cuvintele polísemantíce au fost date cele mai frecvente sensürí. Ele sínt separate prín cifre arabe (1, 2, 3). Ordínea sen-surílor este ordínea frecventeí lor ín límba romána. a; .1. y