Din Mainile Valahilor Schismatici [antikvár]

Introducere Titlul de mai sus, desi simplu si dar in alcátuirea sa, are nevoie de anumite explicatii. Prima parte a acestui tltlu - cea care pare oarecum metaforicá, dar nu este - exprima esenta étnica a poporului román medieval, anume latinitatea provenitá din lumea occidentala, cuprinsá in termenul de „valahi", si apartenenta la spiritualitatea rásariteaná, reflectatá de cuvántul „schlsmatid". Ambele notiunl au fost folosite de stráini, nu de romani, si, cu tóate cá incumba tn ele adeváruri, si nu fictiuni, au o nuantá ciar depreciativá. Termenul de „schismatic", folosit in lumea católica, a avut de la inceput un astfel de sens, de dispret si desconsiderare, pe cand cel de „valah" (cu variante), folosit de mai toti stráinii, a dobándit un astfel de sens treptat si numai In anumite limbi si Imprejurári istorice. intreaga expresie pusá Intre gbilimele in titlu - desprinsa dintr-un sir de inscrisuri latine din 1377, comentate mai la vale - sugereazá rápirea unei avutii (materiale, morale, spirituale etc.) aflate In patrimoniul románilor ortodocsi. Consideram cá acest gen de rapiri, de despuieri, de frángeri sau smulgeri - de la tári, mosii, paduri sau saté pana la credinte si visuri - au pecetluit pentru multe secóle soarta románilor. Tóate acestea vor fi explicate pe indelete in lucrare. Partea a doua a titlului este mái ciará, dar si ea presupune mici comentarii. Despre care románi este vorba? Evident, despre cei cuprinsi, Intr-o forma sau alta, In Regatul Ungariei, dar, in sens mai larg, despre toti romanii nord-dunáreni, fiindcá toti s-au aflat in legáturá cu Ungaria medievalá, cu voia ori fará voia lor. Cum se prezentau romanii nord-dunareni pe la anii 1200-1300? Cati erau ei si cum erau organizati? Sunt Intrebári la care este greu de ráspuns ferm si precis, dar, pe parcursul cártii, vom incerca sá le dám dezlegári, In functie de cunostintele actúale. Oricum, romanii sunt astázi cel mai números popor din sud-estul Europei si nu avem motive sa credem cá la inceputurile mileniului al 11-lea erau, pástrand proportiile, mai putini in raport cu altii. Románii erau mostenitorii incontestabili ai romanitátii oriéntale si erau perceputi ca atare, m mod direct ori indirect, de popoarele din jur, de institutiile acestora, de diferid autori ai vremii. Mostenirea romaná era insá relativa, dupa secolele de invazii ale neamurilor migratoare, de amestec si de convietuire cu slavii si apoi cu alte neamuri ale stepei (pecenegii, uzii, cumanii). Nu trebuie sá ne imaginám atunci un popor román compact si omogen, fiindcá niciun popor nu era astfel In acel timp. Putem vorbi mai degrabá de o populatie romaneascá ori de populatii