Dürer [antikvár]

Picteazä chiar §i cele ce nu se pot picta: focul, razele de lumina, tunetele, fulgerele, sau ceturile; senzatiile, sentimentele toate, în fine întreg sufletui omenesc, oglindit în atitudinea trupului; aproape 5Í glasul însuçi. ^^^^^ ROTTERDAM JL ersonalitate paradoxala, Dürer a fost succesiv sau concomitent solicitât de ideologiile a doua secóle, a doua lumi: cea care apunea, cea care se näscuse. Träind într-un ev contradictoriu, el era deopotrivä urmärit de memoria tene-broasä a spiritualitätii medievale §i magnetizat de ascendentul raçiunii victorioase. Famélica |i turbulenta, sfi§iatä de profunde antinomii, epoca sa purta povara unor traditii inerte, dar §i aspiradla stäruitoare spre clarviziunea gîndirii. Vechile axiome se surpä; o noua viziune se deschide asupra lumii. Concepfia umanistä submi-neazä edificiul secular al dogmatismului religiös, dislocînd divinitatea de pe soclul imanençei sale. Voin^a de echilibru §i armonie, efortul limpezirii într-o orînduire raciónala, imaginatä de o umanitate care î§i arogä dreptul de a stapîni universal, neutralizeazä — cînd nu izbute§te sä anuleze — virulenta ttrzie a obscurantismu-lui medieval. A§ezat în slujba umanismului §i a Reformei, tiparul râspîndeçte ideile noi. Marile descoperiri geografice dilata orizontul cunoa§terii, necontenit stîrnitâ de o curiozitate flâmîndâ. O noua cosmogonie se naçte, a§ezînd soarele în centrul spaçiului interplanetar. Râsturnînd teoria ptolemeicä, Nicolaus Copernicus (1473—1543), care avea sä-§i tipäreascä tocmai la Nürnberg tratatul De revolutionihus orhium coelestium (1543), sâvîrçea marea mutable a sistemului heliocentric, dezvoltat prin cercetarile ulterioare aie lui Giordano Bruno (1548—1600), Johannes Kepler (1571-1630) §i GaUleo Galilei (1564-1642). în timp ce în Italia, Renajterea care debutase dupa 1400, cu o precocitate înlesnitâ de supremacía unui spirit refractar goticului, se apropia de apogeu, ínso-titä de ínflorirea umanismului, la nordul Alpilor emanciparea omului întîmpina obstacole sporite. Transformarea insului gotic în om al Rena§terii se lovea de recrudescença mentalitäpi teocentrice §i de rezistença, uneori cumplit de tenace, a vechilor rínduieli social-politice. Ea se ínfaptuia cu preçul unei mari crize, acut resimptá de senzitivul Dürer. Träsätura eroicä a caracterului säu rezidä în oglin-direa, în acelaji timp îndureratâ 5Í pätrunzätoare, a marilor vicisitudini prin care trecea patria sa.