Edera 1. [antikvár]

Rebegitá de frig, cu hainelé j llave aproape Tnghetate de vantul glacial al lui noiembrie care Ti suflaín ochi, ca pe niste calti cenusii, párul altádatám bucle de un blond stráiucitor, se clátina ca beata, tarandu-si picioarele, dintr-o baltá ín alta, sub privirea uimitá a trecátorilor de séará. Gaíaia, abia Tsi trágea sufletul ca un condamnat la mee ínainte de a dispárea Tn adancuri. Stropii de ploaie grei o plesneau peste obraz amestecandu-se cu lacrimile. Lumea exterioarámcetase sá mai existe pentru ea. Totul devenise o ceatá densa, cenusie, prin care, pentru ea, se ivea din cand Tn cand luminá slabá a unui automobil ce trecea Tn vitezá, desi, ca Tn flecare zi, si de aceastá data, circulatia era destul de mare la órele serii. Ploaia imprima un rUm mai lent sirului de masini si din tóate pártile rásunau claxoanele asurzitoare. Cei mai putin rábdátori se aplecau peste fereastrá cu