Edouard Manet [antikvár]

CONTRADICTIA LUI MANET Prea ególatra pentru a-?i rememora sursele, arta contemporaná, arta care este ín cursa prezentului, arta oare se face, propune uneori neaçteptate omagii postuma. Dupa un seed de la naçterea impresionismului (un punct de pleoare astazi unanim aooeptat), doi artiçti din douá geografii artistioe diferite, unul franoez, Alain Jacquet si celälalt amerioan, Chamberlain, lega|i Insä de ' concomiten|a inten|iilor, expun lucrâri intitúlate, paradoxal ingenuu, Dejun pe iarbâ çi Omagiu lui Manet. Cele doua tablouri sînt reiuâri identice aie oelebrului Dejun pe iarbâ de Edouard Manet, pâstrind ironie pîna si regula înstrâinârii : personajele sînt imbrâcate în moda acestui moment, fixate într-un peisaj poate oeva mai artificial, mai pu^in frust. Astfel, pop-arta contemporaná declara ostentativ public (jooul dintotdeauna al avangardei) impor-tan|a operei lui Manet printre motívele de genezä ale artei moderne. Ce a putut provoca acest dezinteresat omagiu? Opera lui Manet neagä (fapt istorio dar çi cali-tativ) mitul çi üuzia romantismului : speranfa cä artistul pcate deveni Dumnezeu într-un cer din oare Dumnezeu a tost izgonit. înfeleasâ ca excep^ie genialä, « capodopera » (ghüimelele slujeso aici pentru a rehefa coneep-tul) recurge la providenfä $i la ritual pentru a impune o concep|ie despre lume (implioind nu destinul omului concret çi istorio, ci fatal, un cm ideal, o schéma abstracta uçor de cäläuzit si de moditicat). Generozitatea capodoperei este însa 0 mantie înçelatoare. în pliurile ei secrete, se asound reflexele întregului cosmos, transfigurât astfel pentru a pregati salvarea sufletului (sa ne gîndim la cupolele oerurilor barooe, ademe-nitoare prin iluzia lor perfecta, dar care nu sînt boita cereascä, firmamentul plin de stele strälucitoare, ci única çansa de salvare pe care ideologismul contrareformei o poate oferi credin-cioçilor). Descoperind in arta baroca, sub aparen^ pariu-lui cu metafizica, un obstinat program de propa-gandä ideológica, iluminismul (çi gindirea deri-yatâ din el) i-a opus o atitudine criticá. Pictorul si graficianul englez William Hogarth concepea scopul moral al artistului ca «un oomportament superior al omului ín societate (s.n.) ín loe de o ancorare a sufletului ín vederea salvárii lui eterne ». Se produce astfel o schimbare de accent în trecerea de la arta la artist (sau íntr-un limbaj mai general, de la valoare la calitate), acordíndu-se astfel aten^ie experientei umane a artistului. O uriana distança separa aoeastä con-cep^ie de aceea dupa care artistul «este un alt creator, un Prometeu, venind imediat dupa Zeus i>, teorie de care este räspunzätor un gíndi-tor englez din época lui Hogarth, Shaftesbury. Artistul executä — ínfelege Hogarth — o acti-vitate umaná, printre alte activitäti umane, a cárei tradi^ie çi istorie trebuie cautate ín valorile de forma ca pura expresie a acestei activitäti. Pictorul englez Joshua Reynolds (citarea lui Reynolds lînga Hogarth nu este íntímplá-toare: arta englezä in präg de istorie moderna çi-a pus cu foarte multa acuitate problema unui program de iconografie laica) va concepe chiar o arta izvoríta din cultura (lipsita de inspira|ie deci) dar totuçi originalá, ceea ce presupune prezen^a atitudinii critice nu posterior ci ín însuçi actul crea^iei. « Moçtenirea Uuministä, transpunerea artei de pe planul transcenden^ei pe cel al contigen|ei, acordarea unei funo|ii sociale artei, implican multe renun^ari: se pretindea divorjul artei de geniu, abandonarea ,,capodoperei" care impunea drept autoritate o conoep|ie asupra lumii çi afirma categoric un principiu si un sistem. Cínd se neagä existen|a unei valori comune artei çi cosmosului, (frumosul) capodopera de importan|ä universalä devine absurda, anacrónica, cínd se afirma valoarea calitâ|ii (care e numai a artei çi nu a naturii) çi se lasa totul în seama artistului, destinul geniului creator de concep^ii sau sisteme universale este hotärit » — serie criticul çi filozoful Italian Argan, pe urmele ideilor oäruia se poate merge, în eseul sáu Criza valorilor. Dacá tradifia üuministä hotarâçte moartea geniului, romantismul il reevocâ: o face doar eu scopul unie de a se salva de mediocritatea umanâ. Révolta individúala a pästrat totdeauna semnul unei räfuieli personale, inten|ionatä ina-decvare (mai mult chiar, opozifie) la un sistem de idei gata fâcut. E lipsita insä de finalitate politicä (atîta timp cit este individualä), impo-sibilä, redusä doar la o grimasa tragicâ. MaçtUe desfigúrate ale unui Delacroix sau Baudelaire, acel l'esprit d'élite prin care se definesc aceste destine asound patosul existent.ei subterane, formulât astfel oa protest împotriva societâtii çi