Gh. Tattarescu [antikvár]

/n pri111" ani secolului trecut pictorii din Tárile Romíné erau C^y ínca niste umili zugravi, a caror breaslá nu de multa vreme fusese despíirtitá de cea a vopsitorilor de case. Ca si in secolele precedente, ccupatia lor de capetenie era impodobirea bisericilor; arta ceruta de bisericá era strict ingráditá la anumite imagini transmise prin traditie; ele trebuiau executate dupá canoane, pe care ucenicii le deprindeau ín scolile de zugra< vitura de pe língá manastiri. Veniti de obicei de prin satele ínvecinate, acesti zugravi mai strecurau ínsa ín lumea sfintilor cite o amintire a unor íntimplari pamíntene^ iar ín chipul ctitorilor cáutau asemánarea cu ómul viu, pastrínd 111 desen sau ín armonizarea culorilor vioiciunea artei populare.ín conditiile destrámarii feudalismului si ridicarii burgheziei de la sfírsitul sec. al XVlIHea si ínceputul sec. al XDGlea, apar ín numar din ce ín ce mai mare portretele, concepute, spre deosebire de reprezentarea ctitorilor in