Iconografia artei bizantine si a picturii feudale romanesti [antikvár]

Cuvînt înaînte Monumentele evului mediu sînt cercetate pretutindeni eu interes. Picturile care le impo-dobesc interiorul opresc în chip stâruitor luarea-aminte. Farmecul lor artistic, armonia culorilor si a formelor învâluie însâ un cuprins de idei si întelesuri care impun analize si desdfrâri nu usor de rezolvat. lar acestea, condi^ia însâfi si temeiul contemplârii eu folos, nu sînt la îndemîna oricui. Iconografía, disdplinâ stiintificâ de ordin complex, lu-mineazâ izvoarele de inspiratie, ideile ilústrate si interpretarea lor. Pentru arta apuseanâ, lucrâri de mare valoare au lâmurit aproape tot ce era necesar. în Râsârit, iconografii rufi au lârgit si adîncit cercetârile. Iconografía târilor romane si a celor balcanice, eunoscutâ în parte din lucrâri relativ recente, nu este, la rîndul ei, con-sideratâ în scrierile pomenite. Lucrarea de fatâ eautâ sa lâmureaseâ conceptul picturii feudale si relatia acesteia eu natura, preeizînd, totodatâ, caracterele artei medievale, aie cârei mijloaee de expresie si fiintâ nu pot fi descífrate decît eu ajutorul iconografíei. Studiind monumentele bizantine am stáruit asupra picturii bizantine, diferentiata de eea oriéntala, ignoratâ sau înglobatâ îndeobste sub numele celei dintîi, çi am arâtat locul pe care-1 ocupa ereatíile see. XI—XIY, deseoperiri ale ultimilor eincizeci de ani, ce se pot vedea în Serbia, Uniunea Soviética, Grecia çi Bulgaria. Am intégrât §i asezat la locul lor monumentele târilor române — Transilvania, Tara Româneascâ çi Moldova. Lâmuriri privitoare la obieetul si evolutia iconografíei bizantine au fost asezate în fruntea cunostintelor privitoare la aeeastâ materie, organizatâ topografic, în relatie eu factorii esentiali ai lumii bizantine, orientale si românesti. Iconografía cupolei precede