"Il Dio" [antikvár]

,,IL DIO:Vai, timpul a trecut.Mircea Dávid se aflá in fafa mea íntr-unci din serile de iarná dinaintea teribilei zile de 4 martié cínd nu stiam cá vom fi atit de íncercati. Nu el e schimbat, eu sínt schimbat Idolul tinerefii mele e la fel de tinár ca in unná cu treizeci si ceva de cmi cínd:, íntr-un trieou vernil, apárea inaintea negrilor" pe zgura sta-dionului Venus" stírnind ropote de aplauze eu simteam cá am sá sufar am sa ma bucur numai din cauza acestui om, cá el ma are in miná §i ca a doua zi intr-o elasá de fanatici rapidifti" va trebui sá ras-pund ironiüor, daca negrii", campionü, vor fi ínfrinfi de etemül lor rival de pe Padul Grant. Acelasi om a cárui fotografie din ziare o decupam ín fiecare Inni de dimineatá si o lipeam ín caietele mele cu faze" pentru ca seara sá ma delectez cm imaginea unor plon-joane cum nu se mai vázaséra pe glob La sapte ani, cind pe Catarida mi se spunea Chinezul", t-mi clo-ream sá fiu poreclit Zárnom sau Planicka. Jucam portar cu báiefi de 1720 de ani care má ameniniau cá-mi rup gítul" clacá le piercl meciul. Si meciul in-cepea pe un maiclan, licárind de cioburi de sifoane ín amurgul splendid de primávará, iar eu íntre douá ghiozdane de mu$ama ma aruncam cínd in dreapta, cínd in stínga dupá un balon mcú dezumflat ceva da-i 'iím i i