Imagini frumoase [antikvár]

CAPITOLUL ÍNTÍI UN octombrie exceptional", spune Gi-sele Dufrene ; ei apróba, zímbesc, din cerul al-bastru-cenu^iu se lasa o cáldura de vara. — Ce au ceilalp iar mie-mi lipse§te ? — í§i míngíie privirea cu imagin ea perfeotá, reprodusá ín Plai-sir de Francé §i-n Votre Maison: ferma cum-parata pe nimica, pe-un dumicat de píine — ín fine, hai sa zicem, de píine alba — §i amena-jata de Jean-Charles cam cu cít ar costa o tona de icre negre („n-am sá ma calicesc la un miiion", a zis Gilbert), trandafirii de pe zidul de piatrá, crizantemele, ochiul-boului, daliile „cele mai frumoase din íle-de Francé", zice Domi-nique ; paravanul fotoliile albastre violet — ce índraznealá — contrasteazá cu verdele pe-luzei, gheata zornaie-n pahare, Houdan sarura mína Dominicai, foarte supla ín pantalonii ei negri §i-n blúza frapantá, cu párul deschis, ju-matate alb, jumatate blond, din spate i-ai da treizeci de ani. „Dominique, nimeni nu §tie sa primeasca a$a cum prime^ti tu." (Chiar ín clipa asta, íntr-o aha gradiná, cu tótul deosebita, dar absolut la fel, cineva spune acelea^i cuvinte §1 acela$i zímbet se a$terne pe alt chip : „Ce du-minica minunata !" De ce am asemenea gínduri ?)