Jocuri de apa [antikvár]

CARTEA PE CARE NU AM SCRIS-0 De unde apáruse firma aceea ? Am privit-o surprins §i m-am apropiat de vitriná. Sub ochii mei, cártile vechi adunate in spajiul sárac páreau cá se scuturá de praf, culorile pina atunci sterse prindeau viata, caracterele ilizibile se luminau, dind semne de recunoastere, ca intre prieteni. Am uitat pe loc ce tinta imi propusesem sá ating in ziua aceea si am intrat. Interiorul era sectionat cu zi-duri de cárfi, dupá un plan obscur. Unele dintre volume i§i etalau legátura, mindre de inscriptiile cu litere fer-me, in rinduri drepte, care le ornau cotorul. Altele nu erau decit vrafuri de file anonimé, destul de íngálbe-nite de vreme ca sá-1 atragá totusi pe amatőrül pasionat. M-am inscris in sirul rar al celor care populau mica lume, zábovind citeodatá pentru a rásfoi o carte, min-giindu-i literele imprimate adínc in foaia scámosatá ori legátura executatá de miini care isi gasiserá de mult odihna vesnicá. Am strábátut astfel cei citiva metri pá-trati ai dughenei, parcurgind citeva secole de imprime-rie ; ca de obicei, aflindu-má printre atitea cárti, am pierdut la un moment dat no^iunea timpului. Nu pot, asadar, preciza cínd s-a íntimplat. Dar, in-tinzind mina spre a extrage din raft un volum care ma interesa, am dat peste degetele altuia. De partea opusa a raftului pujin transparent, un alt amatőr de cár{i tinea sá consulte opusculul. Am cedat de indatá, insá cel de dincolo a avut acelasi impuls. Dupá un schimb de amabilitáti desfá§urat in §oaptá, conform ceremonialu-