Literatura barocului in Italia, Spania si Franta [antikvár]

I. CONCEPTUL DE BÁROC APARITIA SI ISTORICUL LUI p xistá un decalaj simtitor intre ''aparitia termenului de baroc si pátrunderea lui in limbajul specialistilor artei si lite-raturii. Un istori'c iái poeticii, Kari Borinski (Die Antiké in Poetik und Kunsttheorie, 1914) íl deriva din scolasticul Baroco care reprezenta o figura a silogis-mului, mai precis modul al patrulea al figurii a doua. Un rationament defectuos era numit „argomento in baroco" si ca si Barbara sau alti termeni ai logicii medievale constituia o formatie artificialá prea putin inteleasá de studenti. Odatá cu decáderea scolasticii, in Renastere, cuvintul „baroc" cade ín desuetudine sau vine sá denumeascá ceva „barbar", care íncalcá legile simetriei. Or, ca si cuvintul gotic si „barocul" vine sá exprime o nuan^á pejorativá. Unii il derivá din portughezul barroco1, termen folosit de bijutieri pentru a desemna acele perle care prezintá un defect al constructiei si din care motiv li se atribuie o va-» > loare mai micá decit celor care au o forma perfect ovalá. Absenta simetriei, iregularitatea vor trece drept trásáturá caracteristicá a barocului, trásáturá atestatá in unele lucrári lexicografice ale secolului al XVII-lea (Tesoro de la Langua Espanola a lui Co-varrubias, 1618, sau Dictionnaire universel de la lan-gue frangaise de Furetiére, 1690). In secolul „lumini-lor", barocul denumeste stilul introdus ín arhitecturá de artisti ca Bernini si Borromini. 1 Pentru aoceptiunile termenului vezi lucriarea fundamen-talá a lui Alejan'dro Cioranescu, El Barroco o el descubri-miento del drama, Universidad de La Laguna, 1957.