Ludwig van Beethoven [antikvár]

poca noaslra cere artistului sá tráiascá in mod oon^tieint in contemporaneitate. Dupa o pe-rioadá de mai bine de o sutá de ani, in care ^ viata activitatea artistului au fost privite in afam existentei sociale o^enerale a mediului sáu, aceastá exigen^á este necesará. In timpul lui Bach, in óramele de re^edintá ale printilor, muzica fácea parte din ceremoniile de la curte. Muzicianul era in acelasi timp si un slujbas al burglieziei, cía muzicant al ora^idui, ca violonist al primariei, ca organist sau cantor. Se compunea, pentru cá faptul de a comanda o muzica ocazionalá era privit ca ceva firesc. Tóate operóle recunoscute pretuite astázi de istoria muzicii ca reprezentind in stil si continut epoioa respeotivá au fost create datoritá faptului cá artistul compunea la comandá. Impártirea strictá pe bresle din secolul XVIII a atras o difeirentiere tot atit de strictá §i in cadrul fiecárui gen artistic. Opera, forma oea mai exigentá a stilului de viatá baroc, era folositá aproape exclusiv in reprezentatiile de la curte. Unele exciep^ii, ce se gásesc in órasele devenite autonome din punct de ve-dere politic sau ciare, imbogátite prin nego^, §i-iau do-bindit mai multá independentá Venecia, Hamburg.