Micutele Doamne [antikvár]

Capitolul I 4 J- ocul de-a pelerinii -c raciunul nu va fi Craciun förá cadouri, mormai Jo, stand intinsa pe covor. — E ingrozitor sa fii sarac! ofta Meg, uitandu-se in jos la rochia ei verde. — Nu cred ca e drept ca unele fete sa aiba multe lucruri frumoase, iar altele sa nu aibá nimic, adauga micu^a Amy, cu un zambet dureros. — li avem pe tata §i pe mama ne avem unele pe altele, zise Beth, cu mul^umire, din coliul ei. Cele patru fe^i^oare tinere luminate de foe se inseninara la auzul aces-tor cuvinte vesele, dar se intunecara din nou cand Jo spuse cu tristete: — Dar tata nu este cu noi §i nu vom fi ímpreuná mult timp de-acum incolo. Nu spusese „probabil ca niciodata", dar fiecare adaugd acest lucru in sinea ei, gdndindu-se la tatdl lor care era departe, in rdzboi. Niciuna dintre ele nu vorbi un timp; apoi Meg spuse pe un alt ton: — ^ti^i cd motivul pentru care mama a propus sd nu ne facem cadouri de Crdciunul acesta a fost cd va fi iarnd grea pentru toatd lumea. Ea crede cd nu ar trebui sd cheltuim bani pentru a ne face pldcerile cand 4-54