Mondrian [antikvár]

- Dupa dti-mi pare, domnia ta ai «rmat pe la !coü: ce !tiinfe ai tmáfatí - Aceea a cavaleriei rátacitoare - raspunse Don Quijote — care-i tot atSt de buna ca fi cea a pe^tei ji poate c-o fi !»trece cu vreo dona de}te. - Nu ftiu ce !tiinía o mai fi !i asta — raspunse Don Lorenzo, MIGUEL DE CERVANTES — !smsUiil bidalgti Don Quijote de la Mancha i» 1924 Ptet Mondrian remmtá la calitatea de membru al mi!cdrii De Stijl. Intr-o patética scrisoare citre Theo van Doesburg, afldm !i motivul rupturii: acesia din urmá intro-dusese intr-unul dintre tablourile sale o diagonali. 'La acea ora, de mai bine de !ase ani, Mondrian picta numaipatrulatere rebúllate din íncruci!area ín plan a perpendicularelor care contineau — íntre ele — syrn de culoare primará: galben, ro!u, albastru. Diagonala ltd Van Doesburg (nu se poate nega expresia naturalistá si frivola a liniei oblice, serie Mondrian) apare ca o ere^ie in cadrul purului cartes^ianism al neoplasticismului. Dupa arbitrara ta corectie a neoplasticismului — se poate citi in scrisoare — ma simt constrlns sá intrerup orice colaborare. Timp de incá aproape doua:^eci de ani — píná la moarte — Mondrian va continua sa dea la ivealá pMratele sale neoplastice, assmánatoare tóate íntre ele, {i tóate íntru totul diferite. Aceasti ciudatá «polémica in jurul diagonalei » apare ca una dintre secventele cele mai incredibile ale avangardismulut istoric. Ea nu este insa decit treapta a doua a unui jenomen originar incredibil: aparitia la inceputul celui de al doilea deceniu al secolului al doua;(ecilea a picturii abstracte. Kenuntarea la obiect, care invaéa^á arta europeand a acelor timpuri, poate fi clasatá doar din excesiva comoditate ín rajtul «.decorativismului » sau al n.gratuitáfii »; sau — dacá nu din comoditate — dintr-o adinca neinfekgere a neliniftitorului substrat spiritual care sta ín spatele Improvizaíiilor lui Kandinsky, al Compozifülor lui Mondrian sau al Pátratului negru pe fond alb al lui Kasimir Malevici. O cít de clt onestd íncercare de deslufire a motivelor care au dus la aparitia artei abstracte ar putea ajuta, eredem, la o apropiere mai purificatá ín prejudecafi de arta secolului care e íncd al nostru. Dupa cum bine se çtie nu este Mondrian cel care a « inventât » pictura abstracta. Aceasta era — se poate spune — «ín atmosfera » încâ din primul deceniu al secolului. Kandinsky — considérât prin traditie cel dintíi abstracfionist — face « prima acuarela abstracta » ín 1910, ín timp ce Mondrian dâ la ivealá primele sale compozitii fara obiect ín 1914. íntre timp, ín Rusia, Malevici ajunsese la crearea « lumii non-obiectuale », íntrucítva tangenfiala vizivmii lui Mondrian. Qüe acestor trei ini{iatori ai picturii abstracte sínt total divergente, cu toata contemporaneitatea lor. Flecare dintre ei aduce o alta solutie unei probleme comvme íntregü atmosfere culturale a vremii: cáutarea justificárii umane a artei çi, implicit, légat de acest prim aspect, a rostului artei in societatea contemporanS. Prin aceastâ aplecare íncordatá asupra râdâcinilor, prin aceastâ obsesie a motivarilor primare se produce o aparenta rupturâ a artistului de tot ceea ce transcende !mediata sa activitate creatoare. S-a spus într-un celebru rechizitoriu al artei moderne, câ aceasta este prin excelentâ o « arts artisticâ » adicâ o artâ nu doar facutâ de catre dar si (doar) pentru artifti. Publicul este îndepârtat, aproape împotriva voinfei sale, de vm fenomen pe care nu-1 mai intelege, care-i devine strâin datoritâ renun{ârii la o « problemática umanâ » (de aid asa-numita « dezumanizare a artei ») in numele unei [perpetúe investigaçii a legi-tâtii sale specifice. De la aceastâ constatare la acuzafia de « rupere de realitate » nu e decît un pas, dar o privire mai atentâ asupra operelor fi scrierilor teoretice aie attiftUor ne infati-çeazâ eu neîndoielnicâ claritate câ promototii artei abstracte nu numai câ nu au renunjat la intrebârile asupra realitâjii, ci dimpotrivâ câ aceasta se relevâ in gîndirea lor ca esen-{ial problematicâ. Se renimfâ, e drept, la un mod légiférât de privire asupra lumii: arta nu mai este pur fi simplu « reprezentare » a realitáfii, ci un mod de investigare a statu-