Picasso [antikvár]

CUVlNT INAINTE Tráind de atitea decenü la nord de Virinei, Picasso a ramas spaniol. Nu uumai pentru cd in arta lui, orictt de proteica, oricit de surprini^átoare i-ar fi evolutia, se desluseste un sunet venind din traditia lui Goya si a scolii postimpresioniste iherice de la sfirsitul veacului trecnt. Si nu numai pentru cd, (t prin temperament', acest artist (pe care umd din primii sai comen-tatori l-a numit, cu un evident gust al paradoxtdui, «un individualist sociabil»J jace parte dintr-un tntreg grup de intelectuali, nelinistiti, violenti, luci^i, asa cum i-a tnjatisat, ctndva, Hemingu^ay. Ci, mai ales, pentru cd istoria tragicd a tdrii lui Don Quijote nu si-a aflat in arta lui Picasso doar un comentariu paretic, ca in opera atitor pictori si scriitori ai veacului nostru; Picasso, artistul care in 1910 vorbea despre « detasarea sdentista a pictonduin, e un participant la istoria Spaniei. Un ilustru conipatriot al sati, Ortega y Gasset, spunea clndva cd « aspectul eel mai vrednic a fi Imt in seama tn hiografia marilor artisti e ca, de cele mai midte ori, creatia se dovedeste maiputernica decit ideile lor teoreticey>. Guernica a devenit un simbol. Un simhol al martiriului unei natii. Si, mai ínult decit atita, al unei intregi umanitdti terori^ate si lovite de agresiunea fascista. Vi^iune de cosmar, ca tn « tauromabiile » sale mai vecbi, in care omtd se apara, de!;nd-dájduit, de fortele irationalului, tablóul lui Picasso prevestea catastrofa mondiala care avea sa urme:{e peste Joarte putind vreme. Si impotriva repetarii cáreia el a creat un alt simhol: porumhehdpdcii, pasare cu arip ampie, protejtnd omenirea. v.Sá nu uitam—ii spunea Picasso odatá critictdui Kahmveiler— cd geometria inseamnd ordine a gindirii si elan creator». Fára indoialá, nu íntotdeauna li^ibilá cu ustirintá, imaginea picturald a lui Picasso se organi^ea^á in alcdtuiri tn care rosturile ratiunii nu se disting prea lesne. Dar ele exista {i cuvintele rostite, cu un alt prilej, de Picasso o atesta: « tn arta, ca // in viatá, nu poti rdmíne un indiferent. Jará primejdia de a fi redus la conditia unui organism vegetatív. Eu am ales, fárá editare, fortele binelui, ale omului care ginde^te si cultivá grine, impotrivindu-má celor ale ráului, care lovesc si distrug orase-». Kevolutia pe care a reprer(entat-o arta lui Picasso a fost, in esenta ei, antiburghes^á. « Mai bine sá grepm, decit sá ne osificám», spunea un alt compatriot al sáu, Juan Gris. Si e adevdrat, Picasso insup a avut uneori sentiment ul cá a gre!it, s-a intors la forme pe care le párásise mai de mult, a abordat stiluri dintre cele mai diferite, cu o febrilitate ce-i contradice propriile cuvinte, « eu nu caut, gásesc». Dar de osificat, el nu s-a osificat niciodatá. Picasso e un moment central al istoriei intelectuale a secolului al XX-lea. Asupra acestei afirmatii s -a creat de mult un consens unanim. Dar el e fi un moment al con!tiintei umane.