Pictura romaneasca in imagini [antikvár]

Prin publicarea acestei cárti, Editura Meridiane isi propune sá ráspundá la o permanentá si justificatá cerintá, aceea de a puné la indemina unor largi categorii de cititori románi si stráini o lucrare de sintezá care sá trateze, pe cit se poate sistematic, succint si totusi cit mai cuprinzátor, un fenomen artistic cu bogate traditii in Románia. Avindu-si rádácinile in perioada de formare a statelor feudale románesti si fiind in strinsá dependentá de inflorirea economicá, social-politicá si culturalá a acestora, pictura a fost arta in care si-au gásit expresia multe din idealurile, názuintele si inclinatiile sufletesti ale poporului román. Desi ingráditi in liber-tatea lor creatoare de spiritualitatea medievalá concretizatá in canoane si pres-criptii, vechii zugravi s-au fácut nu o datá interpretii luptei pentru independenta tárii. O asemenea inalta semnificatie se vádeste, de pildá, in programul iconografic al frescelor de la Voronet, Moldovita, Sucevita, monumente unice in lume prin fatadele lor pictate in intregime, pe care un savant de talia lui André Grabar le-a comparat cu « o carte ilustratá deschisa la toate paginile ei». Mai tirziu, la sfirsitul sec. al XVIlI-lea si inceputul sec. al XlX-lea, cind in socie-tatea románeascá s-au produs esentiale schimbári de structurá, fácindu-si apari-tia germenii orinduirii capitaliste, pictura a párásit treptat traditia bizantiná si s-a adaptat vietii moderne, laicizindu-se si axindu-se in special pe douá genuri: portretul si scena istoricá cu o finalitate patrioticá, educativá. Academismul si romantismul sint cei doi poli intre care penduleazá multe talente remarcabile din aceastá vreme, piná cind, incepind cu N. Grigorescu, pictura románeascá se orienteazá spre o atitudine predominant liricá a artistului fatá de realitate. De aici predilectia pentru peisaj, flori, naturá moartá, interioare, in care gásesc un fertil teren de afirmare virtutile coloristice ale poporului román, dragostea lui de frumos, optimismul funciar, sensibilitatea poetica — trásáturi definitorii pentru inchegarea unui specific national in care s-a incadrat creatia unor perso-nalitáti ca Andreescu, Luchian, Petrascu, Pallady, Tonitza, Stefan Dimitrescu, Sirató, Ressu, Steriadi, Ghiatá, Dáráscu, Lucián Grigorescu si altii, ajunsi la depliná maturitate in perioada dintre cele douá rázboaie mondiale, cind pictura románeascá s-a afirmat cu o vigoare impresionantá. Unii dintre acesti artisti si-au continuat activitatea si in epoca postbelicá, in noile conditii istorice, lár-gindu-si preocupárile tematice si manifestind un plus de interes fatá de aspectele semnificative ale vietii contemporane. Dintre cei ce debutaserá inainte de rázboi, afirmindu-si incá de pe atunci opti-unile stilistice, ca si predilectia pentru problematica umaná, ating acum deplina inflorire a talentului lor pictori precum Ion Tuculescu, Henri Catargi, Catul Bogdán, Aurél Ciupe, Alexandru Ciucurencu, Corneliu Baba, Hans Eder, Stefan Szönyi, Victor Miháilescu-Craiu, Lucia Dem. Bálácescu, Micaela Eleu-theriade, Margaréta Sterian si numerosi altii, a cáror creatie, strábátutá de un evident suflu innoitor, se desfásoará pe linia traditionalá a spiritualitátii románesti. Improspátarea mijloacelor de expresie, printr-o nuantatá adecvare la continutul ideatic mult imbogátit, se impleteste strins cu o lárgire considerabilá a preocupárilor. Astfel, numerosi pictori de sevalet practicá in acelasi timp si alte genuri, cum este arta monumental-decorativá: tapiseria, fresca, mozaicul, cárora le redimensioneazá posibilitátile expresive, conferindu-le sensuri si functii moderne. Totodatá, genuri de importantá socialá majorá, precum compo-zitia de evocare istoricá si cea inspiratá din actualitate, constituind fie un omagiu luptei inaintasilor, fie o elogiere a eforturilor, pe diverse planuri, ale contemporanilor nostri, cunosc acum o puternicá revitalizare, aláturi de peisajul amplu, zugrávind noua infátisare a tárii, si de portretele ce tintesc sá surprindá, odatá cu trásáturile fizice, insusirile moral-spirituale, nobletea sen-timentelor umane generate de ináltimea idealurilor care ii animá.