Pictura romineasca contemporana [antikvár]

"TI Üvolutia picturii romínesti a cunoscut momente (nu epoci) cínd unul sau altul dintre pictori, un Grigorescu, un Andreescu, un Luchian, sau ridicat la ínáltimi pe care nici unul dintre artistii de azi nu le*au íntrecut, chiar dacá uneori le*au atins si ei; nici* odatá ínsá ca acum n*am íntílnit, ani de?a ríndul, un numár asa de important de creatori condusi de acelasi ideal, avínd o unitate de gíndire si de atitudine, un crez común. ín perioada dintre cele douá rázboaie, de pilda, Pallady, Petrascu, Tonitza, Ressu Steriadi, Iser, Dáráscu sínt individualitáti care au lásat ín pictura romíneascá opere esentiale, dar ei au tráit si au lucrat ín izolare. De unde íi vine deci epocii actúale caracterul cu totul nou, ínsemnátatea sa incontestabilá ? Acest caracter este fructul preface* rilor produse ín tara noastrá dupa 1944, care au avut repercutii esentiale si ín arta, íntrucít priveste rolul ei ín societate, directiile de dezvoltare si conditiile de creatie. Genuri de arta neglijate altádatá si aproape iesite din uz, au fost reluate cu succes; expozitiile au devenit un fenomen, nu numai obisnuit, dar dorit si reclamat de opinia publica, devenitá ea ínsási, tocmai multumitá acestor expo* zitii, mai instruitá ín materie de arta si mai exigentá; muzee au fost fúndate si organizate, iar vizitatorii, care, mai ínainte, ín putinele colectii publice ce existau, nu treceau anual, la tóate ímpreuna, de cíteva mii, acum se numárá, numai la cel mai important muzeu din tara, la cíteva sute de mii; subiectele ce retin atentia pictorilor,