Povesti [antikvár]

Scufifa Ro§ie A FOST ODATA 0 fetitá zglobie §i drágálasá, pe care o iu-bea oricine de cum o vedea. Dar mai dragá decát oricui ii era ea bunicii, care nu stia ce daruri sá-i mai faca. Odatá, bunica ii dá-rui 0 scufita de catifea rosie, si pentru ca-i sedea tare bine feti-tei si nici nu mai voia sa poarte altceva pe cap, o numira de atunci Scufita Ro§ie. Intr-o zi, maica-sa ii zise: — Scufita Ro§ie, ia baga-n cosulet bucata asta de cozonac si sticla asta cu vin si du-le bunicii, ca e bolnava si slabita buna-tatile astea or sá-i ajute sa-§i mai vina in puteri. Da' vezi, pleaca mai inainte de-a se lása zápuseala §i cauta de mergi frumos si sa nu te abati din drum; altfel, cine §tie, de alergi, ai putea sá cazi §i sá spargi sticla, si átunci bunicuta cu ce o sá se mai aleagá? lar cánd o fi sá intri in casá, nu uita sá-i dai bunicii „buná dimi-neata" §i vezi sá nu inceapá a-ti umbla ochii prin tóate unghe-rele!. . . — Asa am sá fac! ii fágádui Scufita Rosie si-i dádu mana la plecare. Bunica locuia ín pádure, cam la vreo jumátate de ceas depár-tare de sat. de cum intrá Scufita Rosie in rari^tea codrului, numai ce-i ie§i lupul inainte. Dar Scufita Ro^ie nu gtia ce li-ghioaná rea e lupul si nu se temu defel cánd il vázu. — Buná zlua, Scufitá Rosie! ii zise el. — Multumesc frumos, lupule. — Incotro asa de dimineatá, Scufitá Ro?ie? — la, pana la bunicuta! — ?i ce duci acolo, sub §ort? — Cozonac si vin. Mama a fácut ieri cozonac §i-i due nitelus ?i bunicii, care-i bolnavá si slábitá, sá mánánce §i ea, ca sá-si mai vina in puteri. — Da' unde sade bunicá-ta, Scufitá Ro?ie?