Rembrandt [antikvár]

CONSTIINTA UNEI EPOCI Sí UNIVERSALITATEA El Príma mentime lirícá notahilá, dtsprc opera lui Kemhrandt se afld pe spatele unuia dintre numeroasele deserte pe care le-a Jdcut artistul in timp ce hoinarea de-a lungul Amstelului, // apartine lui Philips de Koninck, un ucenic al lui. O luncá de pe Amstel acest desen aratá este chiar de mina lui Rembrandt desenatá. Astfel de versurí s-au mai scris !i cu alte prílejuri, oferindu-ne asta^i documéntele unei popularitáti reale, evidentd, eel pufin pentru o anume perioadd de timp. Aceste documente, dincolo de importanta lor literard, demonstren^ o tentativa de incorporare a artipilor olande^i, fi-n special a lui Rembrandt, tn climatul cultural contemporan lor, !apt ce exelude ipote^a unei i!(plari artistice si existentiale. Astfel o gravura anónima din volumul de ver suri al lui Jeremías de Decker Alie de Rijmoeffeningen (Versuri de pretutindeni) repre^entind un bdrhat cu Jata umbritá de o páldrie cu boruri largi a fost identificatd ca fiind portretul poetului. hegenda acelei gravuri sund astfel-. De Decker, ce pe urma lui Vondel azi combate Grejelile de limba, ji-n versuri mlnunate Da poezlel arlpl cu stllu-i elevat, In stampa dupa pinza lui Rembrandt a-nviat. Pe ba^a unei poe^ii a lui Hendrick Waterloos, apdrutd in 1660 intr-o culegere numitd Parnasu] Olandez s-a presupus cd Rembrandt a mai pictat sau a mai vrut sd pictes^e !i un alt portrét a lui De Decker, care la rindul lui compunea tn versuri o « Mtdtumire eminentului fi ilustrului Rembrandt van Rijn», ceea ce atesta un fértil schimb de idei íntre literata fi pictorii epocii. In 1640 artistul íncepuse sa lúcrele la tm portrét al predicatorului baptist Cornelis Claes!^ Ansio, portrét dupa care tm an mai tir^iu a fost reálistáid o gravura. Pe spatele desenului se afld un catren a lui Joost van den Vondel'. Picteaza-1 glasul lui Cornelis, Cáci vad mult prea putin din el, lar restul nu-1 cunojti privindu-1. Pe Anslo-1 vezi dear auzindu-l. Hendrick Waterloos, contemporan !i poate prieten al ltd Rembrandt, a scris !i o poes^ie pe verso-ul untría dintre exemplarele gravurii cu Hristos vindecind bolnavii, aflata as^i la Biblioteca Nationald din Paris. Stipranumele acestei gravtiri, Stampa de o sutá de florín! este luat dinpovestirea Itn ]ean Pierre-Mariette (1694—1774),ptiblicatd ín Abecedario, cerelatea^d cd Rembrandt insttji ar fi fost nevoit sdpldteascd 100 de florini pentru a-fi putea recdpdta stampa, de unde titulatura sté care este cunosctttd !i a:(t. Cu tóate cd pare sd aibd un caracter mai mult anecdotic, povestirea confirma fapt til cd stampa era foarte cdtitata inca din timpul vietii artistului. O viatd care a fost plind de elemente dramatice. Aceastd viatd se reduce la ^ece ani de fericire, patruspret^ece de necas^uri !i doispre^ece de mis^erie, !i, din punct de vedere statistic este fdrd indoiald adevdrat, dar ar fi fost cu neputintá ca Rembrandt sd nu se fi bucurat inca din timpul vietii de intelegerea !i recunoa!terea uneori ne-condifionatd a acelora de care-l lega o spiritualitate comund. In al(i termeni trebuie discutatd insd recunoajterea valorii universale a operei ltd. S-ar putea spune cd, intr-o oarecare mdsurd, valoarea universald a operei lui Rembrandt f úsese recunosctitd sau cel ptitin intuitd incd din prima perioadd de dupd moartea artistului, !i