Reportaj de front/Reportage de guerre [antikvár]

INSURECTIA c Lupta cu arma in miná ímpotriva cotropitorilor nazisti a ínceput. Din aceastá clipá, fiecare román e un sóidat al Romániei libere ! » (Románia liberó — 24 august 1944) Pe teava bronata a Schmeisser-ului, becul de camuflaj de la intrare arunca, din cind in cind, fugare iuciri albastre. Bulevardul era pustiu. Pus-tiu, tácut si dintr-o datá vrájmas. Doar cu citeva ore in urmá, subcíiterul Helmuth Anton Froelich din Rems-cheid — Westfalia (atunci insá, e drept, miinile lui umede de sudoare nu ^stringeau otelul pistolului-mitra-lierá) báuse o bere la «Tic-Tac», tolánit la una din masutele scoase afará, pe trotuar. Era ca'ld, soarele asfintea si pe bulevard se scurgea o multime pestrita. O multime pe care el, Helmuth Antcn Frcelích, o privise cu o indiferenta ingaduitcare. Vestile de-acas3 erau proaste (alarmé, bom-bardamente, alarmé), vestile de pe front, asijderi (sovieticii presau irezis-tibil pe frontul de la Iasi-Chijináu, americanii erau la portile Parisului, la Varsovia izbucnise rascoala, in Italia era un adevárat dezastru, in Iugos-lavia, la fel). Else nu mai scrisese de-o luná (s-o fi incurcat cu vreunul de la intendentá, plesni-le-ar ficatii de invir-titi !) si totusi subofiterul Froelich era multumit. Aici barem, in Bucuresti, e liniste. Nimeni nu trage din poduri. Nimeni nu arunca grenade. Nimeni nu ridicá baricade din tramvaie rás-turnate, dulapuri, paturi, cárucioare de copii, butoaie si caldarim scos cu tirnácopul. Se pare cá undeva in munti rapáie din cind in cind auto-mateíe partizanilor, cá din cind in cind mai deraiazá un tren, dar toate astea se petrec undeva in tará, departe, departe de el, unterofizzer-ul Froelich, pus temporar la dispozitia Comanda-mentului Aeronauticii.