Studia Universitatis Babes-Bolyai Historia Artium 3/2007 [antikvár]

studia univf.rsitatis babeç-bolyai, hlstoria, lh, 3, 2007 cuvant înainte la virgil vataçianu, metodica cercetärii în istoria artei, clusium 2004 VIORICA GUY MARICA Impulsul fundamental ce 1-a inspirât lui Virgil Vâtâ?ianu preocuparea timpurie pentru o metodologie a istoriei de artâ a izvorât din nevoia stringentâ a une) limpezirii initiale. Pregâtindu-se a deveni înainte de toate cercetâtor, întelesese ca aceasta spinoasa vocatie impunea conturarea preliminarâ a unor repere sistemice. Hârazitâ unei discipline atât de complexe çi de ramifícate, aflarea unui fir roçu care sa marcheze directia investigarilor în labirintul cunoaçterii devenea, în întelegerea sa, indispensabila. înainte de a oferi altora un exemplu de urmat, trebuia sâ afle jaloanele propriei deveniri întru cercetare, stabilind principii de orientare, sieçi destinate ca îndreptar. Oarecum precoce, survenind la numai doi ani de la sustinerea doctoratului vienez, dobândit sub aura unei somitâti de talia lui Josef Strzygowski, înclinarea lui lucida s-a manifestai printr-o prima încercare. Publicatâ în revista Tramilvania (1929), suita consacratâ unor Considerathmi asupra istoriei artelor j/' noilor ei probleme oferea in nuce o viziune novatoare çi o metodâ riguroasâ. într-o epocâ în care exegeza de artâ era divizatâ între doua opticl dominante, una estetizantâ, alta aspirând la statutui de çtiintâ, un asemenea demers se adeverca curajos necesitând o ferma luare de pozitii. Era poate çi riscant, în mâsura în care adopta investigarea laborioasâ prin extindere, pretentioasâ prin exactitate. Caci apela la abandonarea digresiunilor intuitive, uneori de mare efect, întemeiate pe o interpretare elasticâ, ce mai precumpâneau adesea în exegeza universalâ ca 5Í în tânâra noastra istorie de artâ. Pe scurt autorul avea în vedere ocolirea meandrelor subiective, disciplinarea severa a informa^iei 5Í rigoarea interpretârii, ferind concluziile de generalizarea unor fenomene izolate considerate ca pars pro tato. Din sondarea trunchiatâ a unor exemple disparate derivau uneori argumentâri sofistícate çi pripite, ce dorindu-se peremptorii, puteau fi în§elatoare, oricât de importante se vroiau. Virgil Vâtçianu opta pentru o metodâ ce nu era nici comodâ nici spectacularâ. Dar care avea sâ îngâduie o perspectiva de ansamblu, ducând progresiv spre conturarea întregului functional çi morfologic ce determinâ imaginea unui stil. Apârutaîn editio princeps, în 1974 (Bucure§ti, Editura Meridiane) reeditata în 1996 de Editura Clusium (Cluj-Napoca) câreia îi datoram çi initiativa meritorie a actualei reeditâri, Metódica cercelarii în istoria artei amplifica statoraice§te conceptele de bazâ odinioarâ anuntate. Opul defmitiv propune largirea arealului de cercetare, prin elaborarea unor analize pregâtitoare, posibile exhaustive, permitand sinteza fmalâ pe tcmeiuri obiective, strict çtiintifice. Pledeazâ de asemenea pentru