Suferintele Tinarului Werther [antikvár]

4 mai 1771 Ce bine írni pare cá am plecat! Ce e si inima^ omului, iubite prietene ! Sá te párásesc pe tine, care írni esti atít de drag, de care eram nedespártit, si sá-mi pará bine ! Stiu cá ai sá má ierti. N-au fost oare toate celelalte legáturi ale mele parcá anume alese de soartá ca sá nelinisteascá o inimá ca a mea ? Biata Leonore ! Si totusi eram nevinovat! Ce puteam sá fac dacá, ín timp ce farmecul ciudat al surorii ei írni dáruia clipe plácute, ín sármana ei inimá se nástea o pasiune ?! Si totusi, sínt pe de-a-ntregul nevinovat ? Nu i-am hránit eu sensibilitatea ? Nu m-am desfátat eu 1 Prioritatea acordatá notiunii-cheie „inimá", constituitá ín motiv literar pe parcursul evolutiei actiunii, proiec-teazá personajul central, chiar din pornire, in ambianta sentimentalismului (n.recL).