Theodor Pallady [antikvár]

Un artist rar un om ciudat^ dupa relatarea unor contemporani^ chiai bizar, m care s-au înfruntat — în timp ce el încerca sa le îngemaneze — aspirafu eu sens adesea contrar. Omul s-a savîrfit. Extravagan^ele îi sînt din ce în ce ?nai rar citate. Dar opera^ de frumuseçea câreia nu sint straine infruntarile-i launtrice, îl impune nu numai ca maestru al unei lungi perioade de arta romaneasca^ ci, alâturi de cîçiva ilu§tri predecesori, fi ca model pentru pictura noua. Influença exercitatâ de Pallady se amplifica, fara ostenta(ie dar insistait, si, râsturnînd reputafii co72stituite pe temeiuri factice, desfiÍ7j(eazá erezii fi atesta principii aie unei estetici ^i aie unei moralitafi viabilc m pictura. Jenat si nu o data révoltât de limitele creafiei, ar fi vrut-o univers incomen-surabil, plasmuitoare si matrice nestînjenita de frumusefe, nu numai expresie,^ nid reflex al elanurilor umane, ci izvor al lor. Dar fiind un desâvîr^it ordo-nator, rigorile formei i s-au impus implacabil. Omul s-a révoltât impotriva limitelor inerente oricarei forme, artistul li s-a supus docil §i respectuos, defi mîhnit §i adeseori 'fignit.